Linia 202, casa ororilor

Aș fi vrut să spun că în acest autobuz te simți ca în Mad Max, dar mai degrabă e ca în filmele lui Kusturica. Ce poți să vezi și să simți (olfactiv) în autobuzele acestei linii e greu de descris. Trebuie să încerci. Dar îmbracă-te de "scandal", nu-ți lua lucruri de valoare la tine, ia o pastilă de stomac și pregătește-te să faci o baie cu detergent când ajungi acasă.

De la negru, până la negru foarte închis, toate nuanțele de magraon le regăsești în acest mijloc de transport. De la miros de transpirație, până la miros de pișat, de la bieții oameni normali care sunt nevoiți să folosească acest autobuz, până la mutanți (nu exagerez) cu pielea arsă, electrocutați, amputați etc, orice poți să vezi dacă mergi pe această linie. Nu mai spun de bagajele fiecăruia. Am mers chiar și cu lăzi de porumbei vii. Cât despre comportamentul acestor așa-zise ființe, nu cred că e nevoie să mai spun ceva.

Nebunia din aceste autobuze se continuă și în 102, fiind vorba de una și aceeași linie până să o împartă RATB în două. Din fericire se anunță controlori permanenți în viitorul apropiat pe toate liniile, așă că toți negroteii și mutanții nu vor mai putea să circule cu aceste Mercedesuri. Cel puțin nu pe gratis.

Pe unde circulă 202
Această minunată rută unește Șoseaua Giurgiului (cu ale ei străzi adiacente pline de case și poartă de intrare în București pentru locuitorii caselor cu turnulețe din comunele/satele apropiate) de CET Sud. De aici 102 continuă vechea rută către Cora Pantelimon. Pantelimon, o altă zonă de o civilizație rar întâlnită.
Așadar, e de înțeles de ce linia 202/102 se poate numi Linia Ororilor.