Bucuria de a trăi în rRomânia sau 'cum să faci 185 km în 4,5 ore'

Fuseră 6 zile libere pentru multă lume și inevitabil ele urmau să se încheie. Și cum să se încheie ele altfel, decât cu un car de nervi.

Dacă nu aveai ce face în aceste zile, te puteai uita la TV și:
1. ți-ar fi plăcut dacă erai retardat(ă)
2. ți-ai fi smuls părul din cap urmărind pe repeat știrile cu vamaioți, grătare pe Valea Cerbului, mamaioți, moldoveni care au sunat la ambulanță, etc.
Dar ultima zi trebuia să fie bomboana pe colivă. Întoarcerea celor plecați în alte localități. Puncte fierbinți Valea Prahovei și cele două bucățele de autostradă. Glume, pe lângă drumul Slatina - Pitești - București.

Cifre:
- primii 30 km au fost circulabili cu o oarecare aglomerație.
- următorii 35 de km au durat în jur de două ore.
- număr record de radare și capete de cretă pe drum, deși mai mult s-a stat pe loc sau s-a circulat în viteza a doua, maxim.
- total distanță = 185 km
- total timp = 4,5 ore

De ce s-a mers așa? Simplu! "Astea sunt drumurile", a fost răspunsul unui "cap de cretă". E adevărat, drum cu o bandă pe sens, dar fără să fie obturat(ă) de ceva anume. Și așa cum a apărut coada de zeci de kilometri, tot așa brusc a și dispărut, după localitatea Albota.
Așadar s-a format o coloana de 30 de km, care mai mult a stat pe loc, fără niciun motiv palpabil.
Normal, în aceste situații apar șoferii grăbiți. Chiar dacă se stătea minute în șir pe loc, ei porneau în depășire, fară să existe vreun loc unde să se refugieze în caz că venea ceva din față, dar există mereu fraierii care le permit ăstora să se cuibărească în fața lor.

Cam de același scenariu am avut parte și în apropiere de București. Aici, alți băieți deștepți. Cei care nu puteau să circule ca și restul lumii, goneau, cu avariile puse, pe banda de urgență. A apărut vreun cap de cretă să ia măsuri? Evident că nu!

Concluzia e că din București au plecat, pare-se, vreo 3 milioane de mașini în această mini-vacanță.