Martino, cred că așa îl cheamă, a făcut pasul spre un alt nivel la Barcelona. Unul inferior, bag mâna în foc. Deja au coborât un nivel anul trecut, dar anul ăsta mai scad încă unul, deși a venit mult-lăudatul Neymar.
Ca și anul trecut, jocul nu susținea rezultatele (până la urmă a ieșit de-un campionat amărât și o umilință în Champions League). Anul ăsta iar mergeam spre un nou record, dar realitatea și, mai ales, lipsa lui Messi au pus frână viselor când puțini se așteptau: la Pamplona.
Bun, doar două puncte pierdute, dar, din nou, jocul scârțâie îngrozitor. Băiețașul ăsta, adus de nu știu unde, pe ultima sută de metri, nu cred că realizează la ce club este. E un fel de Gică Hagi.
Ce urmează? Meciul greu cu Milanul, înfrângerea cu Real, pierderea primului loc și, odată ce pierzi primul loc, cu jocul ăsta, pierderea campionatului. În Europa mai merge până la primul adversar gen Chelsea, Real, Bayern, PSG, Borussia etc.
Pentru Cupă nici nu se mai pune problema să te obosești, cu un lot așa subțire.
Neymar este deocamdată mult mai slab decât Messi la debut, Puyol vrea dar nu mai poate mult, Pique se remarcă mai mult prin lipsa de concentrare pe teren, Valdes pleacă, Dani Alves e mult sub ce era odată, Xavi nu mai are claritatea aia în joc, Iniesta nu mai are sclipirea și parcă nici tehnica de odinioară, Pedro a aprins doar un foc de paie cu revenirea sa de formă, Tello nu primește suficiente minute și nici locul dorit pe teren, iar Alexis e încă la stadiul de speranță.
Sigur, îl avem pe Messi, dar accidentările s-au cam ținut de el în ultimele luni și oare mai poate să crească? Sau măcar să țină același ritm?
Bartra se numește singura bucurie și este o speranță pentru viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de zis, pro sau contra? Spune!